Tradiția Gabbeh provine de la triburile nomade din Orientul Mijlociu, care au țesut aceste covoare pentru uzul lor zilnic, mai degrabă decât pentru comerț. Aceste piese au fost concepute istoric pentru a servi drept așternuturi calde și groase, precum și acoperitori de podea pentru viața în climate montane aspre, motiv pentru care sunt apreciate pentru confortul și densitatea lor excepționale.
Termenul Gabbeh în sine implică ceva brut, natural sau nefinisat, ceea ce descrie perfect estetica acestor covoare. Spre deosebire de covoarele mai formale, realizate în orașe, care urmează modele geometrice stricte, Gabbeh celebrează o abordare mai spontană și abstractă a designului, rezultând adesea în straturi mai groase și mai rustice care se simt inerent organice.
Limbajul de design semnătură al Gabbeh este faimos pentru minimalismul și expresivitatea sa, utilizând adesea câmpuri mari și deschise de culoare solidă, intercalate cu motive animale stilizate, plante sau forme simbolice. Aceste motive nu sunt simple decorațiuni, ci sunt profund personale pentru țesător, spunând adesea povești despre peisaj, turmă sau istoria familiei, făcând din fiecare covor o narațiune țesută în lână.
Colecționarii prețuiesc covoarele Gabbeh pentru frumusețea lor nepretențioasă și pentru imensa greutate culturală pe care o poartă. Deținerea unuia reprezintă o modalitate de a păstra o conexiune cu tradițiile nomade antice, oferind un sentiment de autenticitate și artă umană care contrastează cu decorul produs în masă. Sunt considerate comori veritabile deoarece reprezintă o tradiție meșteșugărească vie și autentică.