Tradiția Gabbeh își are rădăcinile în triburile nomade din Orientul Mijlociu, care au creat inițial aceste covoare pentru propria lor utilitate zilnică, mai degrabă decât pentru comerț. Aceste covoare au fost concepute pentru a oferi căldură și confort în medii dure, fiind adesea folosite ca așternut sau ca strat moale pe solul rece din interiorul corturilor.
Termenul Gabbeh în sine implică ceva brut, natural sau nefinisat, ceea ce descrie perfect estetica acestor piese. Spre deosebire de covoarele formale, foarte structurate din orașe, covoarele Gabbeh sunt cunoscute pentru plușul lor mai gros și mai lung, precum și pentru o expresie artistică mai spontană, permițând țesătorului să improvizeze și să spună povești prin culoare și motive geometrice simple.
Vizual, aceste covoare sunt definite prin utilizarea minimalistă, dar puternică a spațiului. Acestea prezintă adesea câmpuri mari, deschise de culoare sau modele simple în dungi, utilizând tonuri de lână naturală nevopsită sau pigmenți pământii bogați, derivați din plante și minerale locale. Acest covor specific surprinde acel spirit cu compoziția sa stratificată, în dungi, care se simte atât antică, cât și remarcabil de modernă.
Colectarea unui Gabbeh este un act de conservare a unei meșteșug nomad care prețuiește intuiția umană mai presus de modelele rigide. Deoarece nu sunt produse în masă, fiecare covor servește drept document al viziunii și abilităților personale ale țesătorului, făcându-le foarte apreciate de cei care apreciază intersecția dintre moștenirea culturală și arta autentică și funcțională.
